Aceste reomandări se conțin într-un nou studiu al Băncii Mondiale — «Analiza finanțelor publice. Politici fiscale orientate spre sustenabilitate și creștere economică», care a fost prezentat marți la Clubul presei economice. În document se notează că, scutirile de TVA acordate reduc grav baza impozabilă și subminează eforturile de colectare a impozitelor.
Economiștii subliniază că Republica Moldova ar fi putut colecta cu 17 miliarde de lei mai mult (aproximativ 7% din PIB) dacă în legislație ar fi fost stabilită cota standard de TVA și ar fi fost eliminate toate scutirile și cotele reduse. Analiza a scos la iveală oportunități de reformă a TVA cu potențial de creștere a veniturilor fiscale, în primul rând în ceea ce privește cotele reduse de TVA în agricultură și transporturi.
De exemplu, cota redusă de 8 % care se aplică sectorului agricol nu se aplică industriei alimentare, care funcționează la cota standard de 20 % și nu poate deduce TVA. Probleme suplimentare în ceea ce privește colectarea TVA sunt legate de structura coșului de consum. Având în vedere compoziția coșului de consum și disponibilitatea scutirilor și scutirilor de TVA pentru anumite bunuri, cota efectivă de TVA pentru gospodării este, în general, mai mică.
Rata medie ponderată a TVA pentru gospodării este de 9,4%, semnificativ mai mică decât în țările UE. Analiza BM notează că, în contextul economic actual, singura opțiune viabilă pe termen scurt ar fi raționalizarea/optimizarea cheltuielilor bugetare, protejând în același timp persoanele sărace și cele mai vulnerabile.
Economiștii BM au modelat două scenarii: în primul, ei propun ca rata TVA pentru alimente și băuturi nealcoolice să fie majorată la 20%, menținând celelalte rate de TVA la nivelurile actuale; al doilea scenariu prevede introducerea unei TVA de 4% pentru toate bunurile care în prezent nu sunt supuse TVA. În primul scenariu, Banca Mondială calculează că se poate aștepta o scădere moderată a bunăstării și o creștere a veniturilor publice (+0,5% din PIB), precum și o creștere a sărăciei cu 1,7 puncte procentuale. În primul caz, conform calculelor BM, ne putem aștepta la o scădere moderată a bunăstării și la o creștere a veniturilor publice (+0,5% din PIB), precum și la o creștere a sărăciei cu 1,7 puncte procentuale. În cazul celui de-al doilea scenariu, reducerea venitului final al gospodăriilor va fi mai puțin pronunțată, veniturile vor crește mai moderat (+0,2% din PIB) și sărăcia va crește cu 1,4 p.p. Totuși, pe termen mediu, este posibil ca cotele de TVA să fie apropiate de nivelul stabilit în UE.
În acest context, au fost luate în considerare și două scenarii: creșterea cotei de TVA la 20% pentru toate bunurile și serviciile și menținerea bunurilor și serviciilor cu o cotă de TVA zero și scutite de impozitare, precum și creșterea cotei de TVA pentru bunuri și servicii alimentare și nealimentare la 15%. În primul caz, pensionarii și gospodăriile cu puțini adulți și fără copii ar fi cele mai afectate, veniturile finale scăzând cu 2,2% și, respectiv, cu 1,7%.
În ambele scenarii, rata sărăciei ar crește — cu 2,2 p.p. în cazul în care cota generală de TVA este de 20% și cu 1,9 p.p. în cazul în care cota redusă de TVA este de 15%. Ambele scenarii ar aduce venituri fiscale indirecte semnificative la buget: cu 0,8 % din PIB pe parcursul anului 2019 în primul scenariu și, respectiv, cu 0,4 % din PIB în cel de-al doilea scenariu. În același timp, economiștii BM subliniază că optimizarea cheltuielilor fiscale legate de TVA trebuie realizată în paralel cu dezvoltarea unor mecanisme de atenuare a impactului negativ asupra celor mai săraci, întrucât cheltuielile pentru alimente, băuturi răcoritoare și utilități sunt deosebit de ridicate pentru cei mai săraci 40% din populație.
«Ca un prim pas, autoritățile ar putea raționaliza costurile cu TVA care nu sunt conforme cu directivele UE. Pe termen lung, modificările sistemului de cote de TVA sunt justificate și ar putea fi însoțite de un proces general de convergență cu UE», se arată în analiza BM. Modelarea nu ia în calcul efectele de propagare asupra economiei și, prin urmare, a taxei și impactul asupra sărăciei, nici măsurile de atenuare prin programe de protecție socială care ar putea fi implementate.