La doar câteva săptămâni după ce reprezentanţi ai actualei guvernări au formulat critici dure la adresa Băncii Naţionale a Moldovei şi politicilor sale monetare, pe masa Guvernului a fost pus un amplu proiect de reformare a BNM, care urmează a fi adoptat până la finele acestei luni.

Cel mai curios este că dacă documentul va fi adoptat în formula propusă, el va întâri şi mai mult independenţa Băncii Naţionale, iar posibilităţile factorilor politici de a interveni în activitatea instituţiei se vor reduce semnificativ.

Reforma BNM conform recomandărilor FMI

Documentul – proiectul Legii pentru modificarea unor acte normative (în continuare – proiectul de lege) – prevede modificare mai multor articole din Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei, dar şi alte acte normative, iar autori sunt BNM şi Ministerul Finanţelor.

Autorii susţin că proiectul a fost elaborat în vederea consolidării cadrului legal aferent băncii centrale și domeniului financiar, ținând cont și de recomandările Fondului Monetar Internațional (FMI), dar şi de angajamentele asumate de Republica Moldova prin Memorandumul cu privire la politicile economice și financiare încheiat cu FMI în aprilie 2022.

Totodată, aceasta era necesară şi pentru efectuarea corelărilor necesare în cadrul legal, având în vedere intrarea în vigoare la 1 aprilie 2019 a Codului administrativ al Republicii Moldova.

Potrivit autorilor, proiectul de lege are drept finalități:

1. Consolidarea cadrului legal aplicabil activității Băncii Naționale, ținând cont de standardele internaționale aplicabile băncilor centrale.

2. Ajustarea cadrului legal pertinent procedurilor administrative desfășurate de BNM, astfel încât rigorile aplicabile activității administrative a Băncii să fie corelate, deopotrivă, particularităților mandatului BNM și imperativelor de asigurare a garanțiilor atribuite participanților la asemenea proceduri. În acest sens, proiectul vine cu reglementări specifice, care țin cont de statutul și obiectivele urmărite de BNM în calitate de autoritate de rezoluție, autoritate ce realizează licențierea și supravegherea băncilor, a prestatorilor de servicii de plată și a emitenților de monedă electronică, precum și de specificul sectoarelor reglementate și supravegheate de BNM.

3. Îmbunătățirea cadrului legal aferent activității bancare, unităților de schimb valutar, precum și consolidarea rolului BNM în exercitarea atribuțiilor sale de bază.

Miniştrii nu vor mai putea asista la şedinţele Comitetului executiv a BNM

Una dintre ajustările esenţiale se referă la „consolidarea cadrului legal, în sensul neadmiterii ingerințelor ce ar putea periclita activitatea băncii centrale și realizarea obiectivelor acesteia”.

„Potrivit standardelor internaționale aplicabile statutului și activității unei bănci centrale, drepturile terților de a da instrucțiuni băncii centrale sunt incompatibile cu principiul independenței acesteia și pot perima realizarea mandatului băncii centrale. În același timp, participarea terților în cadrul ședințelor organelor de decizie a băncii centrale este limitată/restricționată, întru neadmiterea influențelor/ ingerințelor în procesul decizional (a se vedea, spre exemplu, Raportul FMI nr.21/167 din iulie 2021)”, se arată în nota de argumentare.

Respectiv, prin proiectul de lege se propun modificări la art.6 alin.(4) din Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei (nr.548/1995), precum și abrogarea lit.b) din alin.(2) al art.8 din aceeași lege.

Articolul 8. Relaţiile cu publicul, Guvernul şi Parlamentul(2) Banca Naţională conlucrează cu Guvernul în problemele financiare şi bugetare:b) miniştrii responsabili de problemele economice şi financiare pot asista la şedinţele Consiliului de supraveghere şi ale Comitetului executiv, fără drept de vot.

O altă modificare se referă la consolidarea mecanismelor aplicabile exercițiului mandatului membrilor organelor de conducere a BNM şi mecanismul de demisie a acestora. În acest sens, autorii constată că prevederile art.23 alin.(9) din Legea nr.548/1995 nu reglementează toate aspectele aferente procedurii de demisie, în particular – modul și termenul de revocare a notificării cu privire la demisie, data încetării mandatului membrului organului de conducere al BNM.

În consecinţă, proiectul ajustează temeiurile de revocare a membrilor organelor de conducere ale BNM, în conformitate cu standardele europene aferente independenței personale în cadrul băncilor centrale. În acest context, este adusă ca argument opinia Băncii Centrale Europene (BCE): o garanție a independenței personale în cadrul BCN (băncii centrale naționale) o constituie indicarea exhaustivă, în limitele prevăzute de art.14.2 din Statutul BCE, a motivelor de eliberare (și suspendare) din funcție a membrilor organelor de decizie a băncilor centrale.

Mandatul și competențele Băncii în domeniul macroprudențial

Proiectul de lege vine cu reglementări menite să consolideze mandatul macroprudențial al Băncii Naționale prin modificarea Legii nr.548/1995, necesitatea lor fiind sesizată și de FMI în contextul evaluării stabilității sistemului financiar din Republica Moldova. Mandate similare sunt atribuite și autorităților corespunzătoare din alte state, precum Polonia, Lituania, Estonia.

În acest sens, se propune completarea Legii nr.548/1995 cu articolele 51 și 52, prin care se reglementează: a) competența BNM de a elabora strategia de politică macroprudențială pentru domeniile supravegheate de BNM; b) măsurile ce pot fi aplicate de BNM în vederea reducerii riscului macroprudențial sau sistemic, care reprezintă instrumente ale politicii macroprudențiale; c) derogarea de la prevederile Legii nr.239/2008 privind transparența în procesul decizional și unele prevederi ale Legii nr.100/2017 cu privire la actele normative, în cazul aplicării instrumentelor politicii macroprudențiale prin adoptarea actelor cu caracter normativ.

„Această derogare este imperativă, în virtutea faptului că decizia de a interveni în sectorul financiar urmează să producă efecte juridice în termene restrînse, or, în caz contrar, pînă la finalizarea tuturor etapelor procesului de elaborare și de consultare publică a actului normativ, actul normativ care se preconizează a fi adoptat riscă să devină desuet în contextul modificării situației în sectorul financiar”, susţin autorii.

BNM trebuie să aibă libertatea de a interveni în orice moment

Proiectul vine cu reglementări specifice, care țin cont de statutul și obiectivele urmărite de Banca Națională în calitate de autoritate de rezoluție, autoritate ce realizează licențierea și supravegherea băncilor, a prestatorilor de servicii de plată și a emitenților de monedă electronică, precum și de specificul sectoarelor reglementate și supravegheate de BNM.

Totul în contextul Codului Administrativ intrat în vigoare în aprilie 2019, care statuează principiile care guvernează o procedură administrativă și instituie un set de norme generice, reținând, în același timp, că particularitățile unor raporturi administrative distincte pot reclama reglementări speciale.

„Asigurarea și menținerea stabilității prețurilor reprezintă obiectivul fundamental al Băncii Naționale, iar actele de politică monetară și valutară sunt subsumate imperativului realizării obiectivului fundamental. Politica monetară, prin excelenţă, urmăreşte scopuri de durată şi îşi propune modelarea realităţii economice în termen lung, având în vedere caracterul ciclic al proceselor economice şi alte particularităţi similare care impun exigenţe de previzionare şi modelare economică. Banca centrală trebuie să aibă libertatea de a interveni în orice moment, cu orice instrument considerat potrivit, în vederea corectării eventualelor abateri de la direcţia urmărită, motiv pentru care este necesară flexibilitate în aprobarea, aplicarea și revizuirea deciziilor de politică monetară și valutară”, afirmă autorii.

Atribuțiile Băncii Naționale

O serie de modificări se referă la ajustarea prevederilor cu privire la conturile gestionate de BNM şi a legislației în vigoare în domeniul redresării și rezoluției băncilor.

Astfel, modificarea propusă la art.10 alin.(2) din Legea nr.548/1995 concretizează valabilitatea interdicției (de aplicarea a sechestrului, de suspendare a operațiunilor sau de aplicare a altor măsuri de asigurare) doar în privința conturilor participanților la sistemul automatizat de plăți interbancare, interdicție necesară pentru a asigura funcționarea fără intermitențe a sistemului de plăți respectiv.

Totodată, Consiliul de Supraveghere al Băncii Naționale va fi abilitat, printre altele, să confirme entitatea de audit extern prealabil atribuirii contractului de achiziții publice, să aprobe proceduri legate de administrarea bunurilor proprietate publică aflate în gestiunea BNM, să emită avize pe marginea inițiativelor care au ca obiect bunurile proprietate publică a statului care se află în gestiunea Băncii Naționale.

La fel, se vor face anumite modificări, pentru a asigura o delimitare clară și certă a atribuțiilor Guvernatorului de atribuțiile Comitetului executiv al BNM.

Lichidarea silită a băncilor

Urmează a fi revizuită şi durata de prelungire a procesului de lichidare silită a băncii. Actuala redacție prevede posibilitatea de prelungire a termenului de lichidare „pentru cel mult 2 ani”, însă practica demonstrează că băncile în proces de lichidare nu reușesc să valorifice toate activele pe care le dețin în termenele prevăzute în lege, inclusiv având în vedere durata extinsă a proceselor de judecată și litigiilor în care sunt antrenate acestea, ceea ce face imposibilă finalizarea procesului de lichidare, potrivi notei.

Respectiv, modificarea propusă va permite Băncii Naționale, în calitate de autoritate de supraveghere, determinarea, în dependență de circumstanțele invocate în demersul lichidatorului, a necesității prelungirii termenului de lichidare a băncii sau încheierea acestuia.

Astfel, în prezent termenul de lichidare al băncilor, al căror proces de lichidare nu a fost încheiat în termenele stabilite, poate fi prelungit cel mult cu 2 ani.

„Având în vedere că procesul de lichidare prelungit potrivit legii nu a fost finalizat până la finele anului 2020 și continuă până în prezent, este necesară extinderea termenului de lichidare de la 2 ani la 5 ani, pentru a reuși valorificarea tuturor activelor, obținerea documentelor justificative privind posibilitatea/imposibilitatea încasării mijlocarelor bănești din contul debitorilor, precum și întocmirea dării de seamă finale de către lichidator cu prezentarea acesteia la Banca Națională pentru aprobare”, susţin autorii.

Vor fi ajustate şi prevederi privind redresarea şi rezoluţia băncilor. Aceasta, pentru asigurarea finalizării procesului de comercializare a acțiunilor băncii ce reprezintă 50% din capitalul social al băncii, care sunt deținute cu nerespectarea cerinţelor privind calitatea acţionariatului, și pentru monitorizarea realizării măsurilor necesare de către bancă în cazul în care acțiunile menționate nu au fost înstrăinate în termenii și modul stabilit de lege.